Pages

duminică, 7 mai 2017

I have made a mistake

I have made a mistake,
i got lost among shadows;
At a certain moment
i fell in love with a shadow,
i clung to her tip
and she walked me after her
like a night-walker.

Captive in her spell
i was following like a blind
her path,
i was sacrificing the moment of my existing
to power up with the energy
of my soul
a shadow.

Do you realize what it means
to sacrifice your spirit
for a shadow?

It's like when you try
to catch the sky,
that illusion of the infinity,
in a trap.

I have made a mistake.

joi, 14 ianuarie 2016

Am ajuns şi în clasa a XI-a, ne pregătim pentru BAC şi am răcit

Vă salut dragi prieteni.

Nu ne-am mai scris de... 7 luni cred. A fost şcoală, a fost vacanţă, m-am odihnit dar parcă vacanţa a durat o săptămână. O SĂPTĂMÂNĂ. Nu prea am fost hoinară vacanţa asta. Doar pe ultima sută de metri am făcut o vizită frumosului Braşov, o escapadă de weekend şiiii pentru că era teribil de cald. Nu vă incredeţi în septembrie, e doar o deghizare a augustului! 
Azi e 26 septembrie şi vremea e destul de gri. Şi eu am răcit. Ar trebui să-mi fac temele dar stau în pat cu o mare cană de ceai, şerveţele alături de mine, şi scriu la postarea asta.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 

Se apropie BAC-uuul. 
Mi s-a schimbat DIN NOU profesoara de la română. Şi deja ne-a băgat în miezu' din cărămidă. Am dat 2 teste tip BAC şii sper că am făcut ok. Aici este textul şi cerinţa: 


Scrieţi un text argumentativ de 150-300 de cuvinte despre modul în care educaţia primită în şcoală influenţează devenirea ulterioară a tinerilor. În elaborarea textului blablabla...


În opinia mea consider că educaţia...

şi aici mă opresc pentru că nu mai am compunerea şi postarea trebuia făcută acum ceva luni.


miercuri, 4 februarie 2015

Am si talent la colorat. Yep yep.



Hei lume.
Mă plictiseam cumplit şi teribil şi nu ştiam ce să fac. Mi-am luat vechea mea tabletuţă grafică şi dă-i şi caută pe tot dev-ul lineart-uri simple. Simple pentru că prietenul meu mi-a propus să desenez asta:


E foarte foarte drăguţă şi cred că o să o reproduc când o să-mi cumpăr o pânză. În fine.

Photoshop-ul mi-a făcut câteva figuri ce-i drept(evident, după ce am apăsat ca o maniacă nu ştiu ce taste crezănd că măresc foaia *sobsob* nu am mai lucrat în PS de luni bune, damn school).

Mi-a luat aprox. o oră, cu tot cu reparatul PS-ului, shading bla bla.
Şi semnătura aia era singura chestie mai *flowy* care o puteam realiza. Oh doamne.

Am vrut ceva uşor, simplu şi fără detalii de colorat, pentru că vroiam ceva să treacă plictiseala de miercuri seară. Of plictiseala asta, mortalitate 100%.

Ne scriem curând!

P.s.: Aici e dev-ul meu; e cam mort.
http://bit.ly/16oWMgR

marți, 22 iulie 2014

Poezie - Strălucire

Strălucire
                            autor: Pământeanul


O stea pe cer strălucitoare
Hrănește o iubire arzătoare
O iubire de copil trăznit
Ce niciodată n-a iubit.


M-am inspirat din strălucire
Nu una de licurici, ci de iubire
Am fost lovit de ea din plin;
A venit așa, ca din senin.


O, tu stea ce strălucești
Oare tu chiar ma iubești?
Nu-ți spun să-mi dovedești
Ci doar să nu mă amăgești.


Zi de zi privesc la tine
Un fior trece prin mine.
Și atunci tresar de fericire
Și acea iubire din mine revine.


Încerc să te strig pe nume:
Alexandra, face cerul sa răsune,
Steaua cea mai de preț din lume
E iubirea la care sper, o minune.

Încerc să-ți atrag încet atenția
Tu zâmbești, îmi înțelegi intenția;
E fix de miezul nopții de vară
Și mă gândesc oare...coboară?

Un astru ce mă uimește
Cu strălucirea ei mă umilește.
Nu poate fi a mea, nu cred
Dar dacă nu încerc, o să regret.

Așa a început povestea lor
O poveste deasupra tuturor:
Dintre un astru ce strălucea
Și-un puști ce căuta o stea.

Jucându-se în serile de vară
Steaua purta o grea povară
Ea era un astru, el un simplu om
Povestea dispărea ca un Atom.

Dar ea nu se gândea să-l lase,
Vroia să-l simtă în brațele-i gingașe
Să renunțe la orice nemurire
Si să guste din acea iubire.

Puștiul stând, așteptând s-apara
Iubita sa pe cerul senin să răsara,
Aude-un șoptit ca de pisure:
“Iubitule, am renunțat la nemurire”.

Apare în fața sa cu chip de angelic,
Începe să râdă cu un râs isteric
Apoi plânge și-l vrea pe el
Să-i arate că-i aici, și nu pe cer.

Îi dă un țipăt ca punct de reper
Dar el o caută încă pe cer;
Plânge crezând că a pierdut-o
Pe ea și visele cu ea sărutând-o.

Se uită amândoi la cer în gol
Nu se găsesc, dar uite un miracol
El pășește adânc în disperare
Dar ea atunci face pasul de dezlegare.

S-au găsit într-un final neașteptat
Ea un fost astru, el un puști regretat
O iubire nemuritoare, arzătoare
Acum între un băiat si-o floare.


*Autorul rămâne momentan un misterios anonim.



Fata asta din poza de mai sus cam seamănă cu mine. Stranie coincidență.

joi, 17 iulie 2014

Iubire dezordonată

Se întorc "inspirațiunile" de 00:00. Oricum, poezia e lame.
Going in.


Iubire dezordonată


E frumos ce se întâmplă
Atunci când încet-încetișor
Iubirea mă cuprinde, îmbrățișare amplă
Mă ține strâns, mă leagă și plutesc pe nor.

Nu mă pricep deloc, dar uite că scriu
Scriu o poezie din ce simt pe loc
Încerc să-mi deznod... uite încă un pliu
Îl iau încetișor, îl văd, îl întorc.

Scriu de-aiurea, nebunesc, dezordonat
Nu că și-așa-mi sunt gândurile
Din acest amalgam, am să fac ceva ordonat
Uite, Iubire, îmi ies rimele și răndurile.

Nu mai am idei, gata, mă retrag etern
Am să închei acest umil poem
Încerc să găsesc, uite, termin cu un refren:
Je t'aime, Je t'aime, je t'aime.




marți, 15 iulie 2014

Delir de moment - Persona

M-am hotărât să am o secțiune de "Deliruri de moment". Aceste deliruri cum le numesc eu sunt doar niște "pâinițe" ale minții mele.
- DISCLAiMĂR -
S-ar putea să fie ciudate la un anumit punct. Pericol de rimă accidentală. Read at your own risk.


Persona


        Privesc în golul nemărginit al acestei lumi înecate într-o fină obscuritate. Pentru un moment mă desprind din ea și încep să mă transpun în altă persoană. Nu arăt la fel. Nu gândesc la fel. Mai bine zis, nu sunt eu.
        Mi-am găsit "prietenii". Încerc să intru în vorbă cu ei, să le zic de "eu" cea veche și mă resping zicând că sunt o altă nebună desprinsă din lună. Am început să plâng. Acum merg la alți "prieteni" și-mi zic că nu au cunoscut niciodată o persoană ca vechea "eu". Parcă toată lumea a uitat de existența mea.
      La un moment dat, nemaisuportând tensiunea ce ma apăsa pe oase, m-am desprins din lumea mea paralelă.
         Vreau să fiu "eu" și atât.

Strange, huh?




Delir de moment - El ❤

Dragă blog-ule, m-am îndrăgostit.


El


         Fix. Ceasul a bătut de miezul nopții și eu stau și mă gândesc la El. Vorbim, dar parca nu-i la fel ca atunci când suntem unul lângă celălalt. Mi-e dor de el. Mi-e dor să-i văd chipul, să-i aud râsetele, să-i văd zâmbetul și ochii adânci. 
        Îi simt tot parfumul plutind în juru-mi ca o aură, parfumul ăla dulce care îmi dă fiori de copilă care iubește. Stomacul nu-mi mai este doar o simplă colivie pentru fluturi; a devenit o cușcă de lei și de balauri feroce cu șapte capete care îmi iau cu asalt întreg corpul, luptându-se într-însul.
        Inima-mi bate sacadat și puternic, cu bătăi apăsate ca niște bătăi în ușa unui palat. Respirația mi-e greoaie, încă îmi simt nările înfundate de parfumul lui și parcă nu-mi doresc să-l pierd.
           Încă cred că e vis; ciupește-mă Iubitule, dar când mă trezești, vreau să fi iar lângă mine.