Poezie scrisa la 23:52. Sper să vă placă.
Meditație
Geană pe geană închid
Focul din suflet să-l sting.
Ca lacrimile pe obraz să curgă
Pe fața mea albă și lungă.
Nu plâng, mi-a intrat ceva în ochi
Poate un fir de cenușă din stropi;
Îmi șterg ochii care lucesc
Dacă plâng, înseamnă că trăiesc.
Am și eu sentimente
Mai sensibile decât ai crede.
Dar până la urmă trăiesc:
Sunt om și iubesc.
Iubesc cu ochii sufletului
Doar arta frumosului.
Dar pentru mine, am sa văd totul real,
Totul este special.
Da, e adevărat. Scriu poezii noaptea.
Nu prea știu cu ce să încep și nu prea mă pricep la descrieri, asta e clar, dar cred că știți deja ce va avea blog-ul acesta de zis, de prima dată când l-ați deschis. Acest blog e locul în care eu mă dezlănțui, locul în care pot renunța la inhibiții, locul în care am momente de brain-storming, locul în care nimeni nu mă judecă... sau mă poate judeca.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu