Clasa a 9-a e foarte grea, după câte am văzut. Nu e timp de stat degeaba. Dar uite că a venit şi meritata şi aşteptata, mult discutabila vacanţă de iarnă. Interesant, nu? Ei bine, nu prea. Cam plictisitoare fără drăguţii mei colegi. În fine, să revenim la subiect.
Am regăsit nişte vechi poezii şi m-am găndit că aş putea să le împărtăşesc, nu? Să începem.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Mă vezi căzând
Mă vezi prinzând
Aripi de înger zburând
Te văd şi fugi plângând.
Şi eu mergând
Pe pământ tremurând
Te văd plângând
In sine urlând.
Sunt bine, zâmbind
Am zis şi păşind
Spre tine şi întinzând
Braţele şi pe tine îmbrăţişând.
Am început plângând
Şi pe tine zdruncinând
Să te trezeşti, să îmi zâmbeşti
Şi să-mi spui că mai trăieşti.
Linişteşte-te, iubire moartă
Iubire moartă într-o lume eronată
Nu, nu am căzut în abis
A fost doar un vis...
Nu prea știu cu ce să încep și nu prea mă pricep la descrieri, asta e clar, dar cred că știți deja ce va avea blog-ul acesta de zis, de prima dată când l-ați deschis. Acest blog e locul în care eu mă dezlănțui, locul în care pot renunța la inhibiții, locul în care am momente de brain-storming, locul în care nimeni nu mă judecă... sau mă poate judeca.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu